Ispita

Ispita - cine nu o cunoaste?
Exista doua feluri de ispite: momentane, cum ar fi sa nu te abtii de la a manca o ciocolata cu totul desi ai cam exagerat cu dulciurile in ultima vreme, dar si ispite persistente/cronice.

Ce ne facem cu ispitele astea persistente? Cum reusim sa ne debarasam de ele? ...Vrem sa ne debarasam de ele?
Fiind ispita, evident ca are parti negative. Parti negative care iarasi evident cantaresc de vreo 50 de ori mai mult decat partea pozitiva. Care e partea pozitiva la o ispita? Practic: nimic "adevarat", pur si simplu o pornire umana, de natura psihologica sau fizica, pe care nici noi parca nu o putem explica cum se cuvine. Ni se pune pata pe ceva... sau cineva. De ce? Nu stim. Chemistry?
Asa oare sa se nasca obsesiile?
Parti negative putem enumara cu carul. Stim ca nu ne sta in fire, ca am produce rani celor din jur, ca am distruge una sau alta, ca eventual ne-am face rau chiar noua, ca ne-am simti prost, murdar sau rusinati. Ispita vine si invaluie toate astea intr-o panza fin alb si le lasa sa dispara lin pentru scurt timp. Ne incetoseaza mintea, ni se pune iarasi pata.
Avem un moment de luciditate si rezistam, ne controlam.
Eventual cedam ispitei partial, intr-un moment de neatentie. Cadem in capcana si ne lasam furati, iar in urmatorul moment constientizam ca rational vorbind gresim. De ce rational si nu emotional? Pentru ca ispita si ratiunea sunt divergente.

Sa gandim pur ipotetic ce-ar fi daca ne-am lasa prada ispitei. Cu ce ne-am alege? Placere fulgeratoare, dureaza 5 minute.. 10... 30. Revenim la ratiune si urmeaza vreo 120 de minute de remuscari. Problema constiintei este insa una minora, in raport cu dezastrul ce-l pot cauza ispitele vis-a-vis de reputatia pe care o avem. Reputatie distrusa dupa ce am cazut prada ispitei. Acum ce facem, colindam strazile cu o punga de hartie cu doua gaurele pe cap? Mai departe de reputatie avansam la alt gen de repercusiuni: oameni suferinzi, situatii eventual penibile, legaturi rupte cu totul, despartiri.
Si totusi, cu toate astea in coltul mintii uneori se intampla sa ne intrebam daca oare o sa regretam ca nu am facut ce am simtit, sa regretam nesatisfacerea ispitei.

Oare ce o sa regretam mai mult: ca am ignorat ratiunea sau ca am ignorat ispita?

Eu pentru partea mea decid sa ignor ispita si sa urmez ratiunea. Pretul ispitei este prea scump spre a fi platit - desi exista posibilitatea ca scenariul meu negru de fapt sa fie gri deschis.
Nu cred ca am sa aflu vreodata.
Doar am zis: am ales ratiunea....