sherly holmes

asa cum a existat odata sherlock holmes, exista si o sherly holmes, a fost botezata acum trei ani de ...tine. same moment of birth.
being sherly holmes is neither nice, nor easy. putting together puzzle pieces u sometimes don't know for sure u want to see. sunt detalii pe care sherly insa le vede mereu. detalii, pe care oamenii le considera insignificante, ei ii sar in ochi atat de tintit precum o sageata de darts, cu ochii in calitate de dart board. sherly sesizeaza tot, observa tot, mai mult sau mai putin voluntar. having a 6th sense is not always easy.
sherly te-a impresionat demult pe tine. poate va impresiona si pe altcineva.
de fapt ar vrea ca deloc, but the way of her being doesn't let her put that magnifying glass away. for pride's sake she can't stop the quest for what she suspects to be the truth.
sherly's been blind too many times to shut her eyes from then on. too many doubts keep running in circles in her mind...

edit: in urma unei discutii am ajuns la concluzia ca we're all some sort of sherly or sherlock, nimeni nu scapa, dar nici nu au toti acelasi "talent"...

circumstante

viata este plina de circumstante. orice intamplare se profileaza prin anumite circumstante, altfel ar fi cu totul alta intamplare, chiar si oamenii se profileaza prin circumstante. astazi sunt asa, in alte circumstante sunt cu totul alti oameni. oare am dreptate?
ieri, cautand dezorientata o carte intr-un magazin, circumstantele m-au provocat sa dau un telefon unei amice, inainte de a ma gandi ca eventual ar fi fost mai simplu sa intreb personalul. de ce amice? pentru ca, in ciuda faptului ca am o parere buna despre ea, nu as putea spune ca o cunosc foarte bine (trist si pacat as zice). m-a invitat s-o vizitez la roma, in circumstantele in care nici nu am fost vreodata la ea acasa. ne-am cunoscut destul de vag si in circumstante nu neaparat fericite pentru mine, ceva vreme nu am prea avut contact si totusi impresia pozitiva ramane, ideea de a sti ceva de ea ma incanta. ne leaga unele circumstante, precum viata departe de acasa.
circumstantele au mai avut ca urmare o scurta discutie chiar draguta cu alta amica, alta persoana despre care nu stiu foarte multe si totusi mereu am avut o parere buna despre ea. ne leaga o persoana ce odata pentru mine a insemnat la fel de mult cum proabil inseamna astazi pentru ea. fara aceasta circumstanta, discutia niciodata nu ar fi avut loc.
plecarea departe de casa a creat si ea circumstante care sa-mi aduca multe intrevederi cu persoane cu care in mod normal poate nu as fi avut niciodata ocazia sa ies la un suc. nu pentru ca nu mi-ar fi facut placere, ci pur si simplu pentru ca am fi stiut amandoi ca aflandu-ne in acelasi oras (in cazul in care nu plecam) ar fi putut exista mereu ocazia (de care in mod curios niciodata nu profitam in circumstanta cand stim ca ocazia e mereu acolo).
circumstantele schimba totul. de multe ori m-am intrebat ce ar fi reiesit dintr-una sau alta relatie daca altele ar fi fost circumstantele. fara sentiment de nostalgie sau dorinta de a reveni la vreuna din ele, totusi am fost curioasa sa-mi imaginez cum ar fi decurs tocmai in alte circumstante, fara prezenta sau lipsa unor persoane, la un alt moment in timp, la un alt grad de maturitate si astfel eventual compatibilitate. sa privesc oare totul prea idealist? se spune ca daca odata nu te-ai inteles, inseamna ca mereu asa va ramane. sa fie oare asa?... cred ca nici nu as prea vrea sa aflu.
circumstantele te fac sa privesti oamenii altfel, o simpla schimbare sau intamplare iti poate modifica atitudinea si chiar relatia cu tocmai aceasta persoana. o anumita circumstanta iti poate aduce o revelatie la care nici nu te asteptai, poate provoca momente cu si sentimente pentru aceasta persoana, pe care niciodata nu ti le-ai fi imaginat, te pot catapulta in al noualea cer sau din contra in cele mai adanci stari de insatisfactie.
circumstantele de fapt sunt totul. aceleasi cuvinte rostite in doua circumstante diferite pot fi interpretate complet diferit. circumstantele le pot intari sensul si continutul, le pot conferi intensitate sau umor, dar de asemenea le pot conferi un statut de vorbe goale, le pot lasa sa para cinice sau rautacioase.
circumstantele de multe ori ni le cream si singuri. nu intotdeauna, dar de cele mai multe ori. de aici ajung oarecum la un raspuns la intrebarea daca circumstantele ne fac alti oameni. noi, prin felul nostru cream circumstantele care ne caracterizeaza. daca am fi fost alti oameni, una sau alta circumstanta, situatie nu ar fi fost provocata. personalitatea noastra naste circumstante, noi nastem intamplari ce se profileaza prin aceste circumstante iar circumstantele si intamplarile la randul lor ne influenteaza personalitatea.
o treaba cam intortocheata, circumstantele astea...

bitter sweet

back on planet earth after riding some pink clouds. back after forcing myself off the pink cloud. ouch! falling from that cloud is pretty painful.
forcing myself not to fall back in old patterns. it's always the old patterns. why do we fall back in old patterns? forcing myself to keep all to myself. forcing myself not to care, not to worry, not to think. forcing myself to look beyond my first impression. forcing myself to get over the doubts.
useless forcing?
forcing myself to keep going, forcing myself to shut my eyes, forcing myself to sweeten the bitter taste. forcing myself not to exaggerate. forcing myself not to show how i feel. forcing myself not to think of myself as blind. forcing myself to be comprehensive. forcing myself to be patient.
forcing myself to sleep. useless forcing?
forcing myself not to ... do the same mistakes. forcing myself in a complete useless way. forcing myself to understand. forcing myself to sleep. really should get some sleep.
forcing myself to end this useless post. forcing myself to see a logic in what i just posted.
o insiruire fara legatura si fara logica a unor idei. asa cum vin in minte, fara ca un gand sa-l intrebe pe celalalt daca exista vreo legatura intre ele. fara sa traga un bilet cu un numar, pentru a fi aranjate intr-o ordine inteligibila.

moments...

in dimineata asta m-am trezit intr-un good mood fantastic... poate pur si simplu pentru ca 2h 3/4 de somn sunt mult mult mult mult prea putin... sau... sau... sau...
life is nicer than ever, people are nicer than ever, moments are nicer than ever.
amazingly, sometimes a few moments mean more than one could have imagined. sometimes short moments mean more than long moments.
remember when u told me: "e clar ca au influenta multe melodii in randurile tale"?
more than u think and not just in these rows.
"and so it is [...]
i can't take my mind of you..." :*
you are nicer than ever.

virtualitate

"generatia mirc" sau "generatia internet", that's what they use to call us.
do we want to be called like that? do we want to be like that?
do i want to be part of that?
de cateva saptamani chiar ma preocupa gandul asta. unde trebuie pusa o limita cand vine vorba de virtualitate?
plecand undeva departe ym & co. probabil ca m-au salvat de la solitudine. sau poate m-au impins chiar acolo, in solitudine, desi nu fizica si nu perceptibila la prima vedere.
la prima vedere: messengerul, o binecuvantare. e atat de simplu sa iei legatura cu cineva. pui mana pe mouse, selectezi unul din smiley-urile galbene cu numele dorit alaturi... and you are talking. nothing easier than that!
ym deschide calea catre unele subiecte pe care nu le-am aborda in viata nevirtuala. subiecte despre care ne este greu sa vorbim, subiecte care ne provoaca frica de timbrul vocii ceiluilalt, de privirea pe care ne-o va arunca, eventual, daca nu reactioneaza cum ne-am dori.
intr-adevar, cand sunt reactii nedorite binecuvantam messengerul. binecuvantam faptul ca virtualitatea ne da curaj ca si cum am fi baut cateva paharele de tarie. binecuvantam ym ca ne salveaza de la sentimentul acela neplacut, cand simti ca-ti stoarce cineva stomacul, ca ti se innoada limba, cand nu mai auzi nimic decat "zgomotul" propriei inimi care acopera toata culisa de sunete din jur, momentul cand creierul parca se hotaraste "i switch myself off now" si nu mai esti in stare sa gandesti limpede.
in acelasi timp metoda asta de a ne proteja de teama de reactie a celorlati, privit aprofundat, ne impinge sa nu mai fim in stare sa comunicam cu oamenii. ne dezvatam sa le citim fata, ne dezvatam sa fim curajosi, ne dezvatam ca sunt clipe in viata prin care trebuie sa trecem. ne dezvatam sa fim deschsi in viata reala, ne dezvatam sa fim naturali.
tocmai acestea sunt lucrurile care ne imping spre solitudine. numai in viata reala, vazand chipul celuilalt, sesizand glasul puternic sau innabusit, ascultand respiratia, privind mimica si gestica interlocutorului se stabilesc relatiile cu adevarat stranse.
cu cat ne afundam in virtualitate devenim niste incapabili, niste oameni stapaniti de teama in viata reala, cu cat vorbim mai mult pe ym vom putea impartasi din ce in ce mai greu trairile cu cei din jur. solutudine.
cate clipe au trecut pe langa noi cu virtualitatea asta... de cate momente din viata reala pot sa-mi amintesc cu atata placere, sa resimt exact secundele acelea de teama, sentimentul incredibil de placut cand totul sfarseste mult mai bine decat in scenariul negrul pe care mi la-m facut. cu cata placere imi amintesc de vocea interlocutorului meu, de zambetul "ne-galben" pe care mi l-a oferit atunci cand i-a placut ce a auzit. cu cata placere imi amintesc de frazele fara logica, de cuvintele stalcite de emotie, care constituie unele din amintirile cele mai frumoase de care am avut parte. cu cata placere imi amintesc de o atingere de mana care mi-a luat orice teama de a rosti ce simt sau ce gandesc. cu cata placere imi amintesc de morfoza privirii interlocutorului dintr-una timorata intr-una calda, blanda si usurata cand eu la radul meu am facut un asemenea gest.
cum sa renuntam la toate aceste clipe doar pentru a ne scuti de teama incipienta, care dureaza cateva minute? cum sa renuntam la niste amintiri pe care stim ca internetul nu ni le va putea oferi niciodata?
si in general dar mai ales cand e vorba de momente de bucurie imi vine sa blestem ym. de multe ori mi-as fi dorit ca discutia sa fi fost purtata daca nu fata-n fata macar prin telefon. de multe ori am regretat ca am ales calea virtuala si m-am privat astfel de amintiri si trairi coplesitoare.
am stat prea mult pe ym, am ajuns sa ma dezvat sa dau un telefon. primul gand este sa ma uit in lista cu fetze galbene si sa incep o abordare virtuala. ma trezesc cu ym si ma duc sa dorm cu ym, ym is all over the place, all the time, at any hour. prea multa dependenta de acest program cu fetze galbene.
no, i don't want to be part of the internet generation. not in such addictive way.
good old phone, good old pub, good old sofa to sit on with someone, i want to be your friend again.

soap bubbles

soap bubbles shimmering in the orange street lights of pinkville. one sharp pin is running through the streets as well. don't touch the bubbles, let them be!

10hrs away from pinkville

day X came, finally!!!
mai sunt doar 10 ore si 320 de mile [edit: am aflat in timpul zborului ca de fapt sunt 720 lol, deci rectific: 720 de mile] de parcurs si voi respira aer pink.
la ora 16:45 e avionul, acum e 9... ce mai e de facut, ce mai trebuie impachetat, nu e timp, nu e timp!!! sa nu uit nimic, aoleu xerox, cu ce ma imbrac si ce iau cu mine in primul rand!?!?!?
of abia la 16:45 e avionul, mai sunt 7 ore... prea multa nerabdare, minutele se scurg prea incet, timpul trece prea greu...
uuuh, ce ciudat e sa ai senzatia ca nu ai timp deodata cu dorinta ca timpul sa treaca mai repede...

pinkville, can't wait to see you!

puzzle of joy

in ultimile zile mi-au trecut atatea prin cap... nici nu stiu ce e mai demn de mentionat in aceste randuri, imposibil sa ma hotarasc. seems like this might become a long post! :)
always wondered why sometimes we're so damn pessimistic and the other time incredibly optimistic.
always wondered what it is what gives us joy.
the joy of living. declansata la mine in momentul de fata de un lucru, un moment, un cuvant, o intamplare pe care nici nu o pot palpa. sunt toate undeva acolo, intangibile si totusi mereu prezente.
how come joy comes so unexpectedly sometimes?
in ultimile cateva luni am simtit ca mi-am schimbat radical atitudinea fata de viata... si parca inca tot sunt pierduta in vartejul asta de evenimente neprevazute, ametita, purtata undeva necunoscut si astept cu curiozitate si nerabdare sa aflu destinatia. vartejul asta, format exact din momente, actiuni, cuvinte, intamplari, ba chiar o sumedenie de persoane si constatari mi-a readus bucuria de a trai. sentimentul ca da, i know what i want and finally i want something and not just do things because i have to.
uneori exista oameni care te molipsesc cu cheful lor de viata, cu sociabilitatea lor, cu entuziasmul si elanul cu care abordeaza ziua ce va urma. having someone like that around gives me joy and makes me hope that i can return joy, changing that other person's life just as that person did with mine.
cat de bine este sa-ti dai seama... ca de fapt u have everything u could wish for. u have wonderful people around u, caring, nice, lovely, attentive, sensitive, open, always listening and always there. yes, that's what one would specifiy in one word as: friends. and yes my friends, i really love u guys. can't even say it enough times. you are one piece of that whirl that gives me joy. thank u!
cu cat inaintez mai mult in subiect imi dau seama ca acest vartej e ca un puzzle compus din nenumarate bucatele pe care le colectam in fiecare zi, pana cand va veni momentul cand nu vor mai fi zile. unii oameni colecteaza mai multe bucatele, altii mai putine in tot acest timp. sunt ani cand numarul bucatelelor creste exponential, altii in care abia reusim sa nu ne lasam orbiti de pesimism, impotrivind cresterea.
nu mai ramane decat sa incepem sa asamblam ce am colectat! :)

damn amazing!!!

sitting here in front of my laptop... ear plugs... volumul la maxim... sunt again uimita how damn amazing music can be!!!
de unde ziua parea sa sfarseasca intr-un reeeeally baaaaaad mood... it did not!
thanks for getting me out of that bad mood jar and thanks for music supplies! (yes, i mean you :) )
damn damn damn amazing, this music! what whould life be without it... listen to the sound of the electric toothbrush in the morning instead of great music beats... no way, not with me! :D

grey

era odata o melodie... ceva cu "we are living in a [...] world"... lol, cred ca era de o formatie cam distrusa pe nume modern talking... eh, melodia asta este bine adaptabila la viata mea:
"we are liiiiving in a greeeey world" :) ... is grey good? for now, probably yes!
sa privim totusi acesti gri cu optimism: sa ne bucuram de libertatile pe care ni le ofera si de imprejurimile pe care le usureaza simtitor. no cioburi, no kawoom.
who needs pink clouds when there are grey ones?! hihihi...

d.e.a.d.

ce sa faci cand ai impresia ca orice ai face e prost...?
prea mult stres, prea multe examene si prea multe intrebari pe capul meu in ultima vreme...
ce sa faci cand parca ai ales albastru pentru ca asta e ce crezi ca te-ar face fericit si stii ca asta va face pe altcineva foarte nefericit... si stii ca mai e un pic si bomba careia ai de gand sa-i tai firul rosu va face kawoom? ce sa faci cand in explozia asta mai sunt amestecati alti oameni fara nici o vina... oameni care te-au tratat ireprosabil si cu care parca nu mai esti in stare sa dai ochii...
ce faci cand sentimentul de culpabilitate iti da o palma usturatoare dar tu nu ai vrea sa renunti la ceea ce vrei? tu vrei albastru... si toate cioburile rosii se vor sparge in capul tau... nu vrei rosu pentru ca ai trai intr-o incercare de autoconvingere care va da gres... ai continua ceva ce oricum consideri fara rost... si in plus.. i really like blue!
ce te faci daca alegi albastru si de fapt ai ales degeaba pentru ca alegerea nu e numai in mainile tale... oare celalalt ce alege intre alb si negru? albastru cu alb oare e o combinatie buna?... hopefully yes. but... what if blue chooses black? what then?!
oare cum sa faci sa suporti taieturile cauzate de toate acele cioburi...? si parca ai da orice sa le deviezi traiectoria, ba mai degraba ai incerca din rasputeri sa eviti ca ele sa-si piarda statutul de "intreg" si sa "degenereze" in cioburi dar fara a renunta la ceea ce vrei... damn, how do i do that?...
albastru... albastru... albastru...

Where do you want to go today?

Da...da... Ce frumos era vechiul slogan inventat de Microsoft pentru a-si promova msn Search acum cativa ani buni... "Where do you want to go today?"

As vrea si eu un Search din-asta inteligent... Un fel de Oracol Suprem, Magic Search...
Un Search Tool care sa ma cunoasca in intregime... doar sa accesez pagina si automat sa stie where I want (should?) go.
Sometimes it's hard to figure it out by yourself.
Still wish I had that Magic Search Bar... to know where I want to go on each and every single day.

What's with those names anyway?!

Amintindu-mi de vremuri demult apuse imi zboara prin minte un nume.

Ce-i si cu numele astea?!

Cum e posibil ca un simplu nume sa trezeasca atatea ganduri?... Nu legate de persoana, ci insusi de nume!
Oare nu este ciudat cand te izbeste constatarea "Omul asta are un nume de parca ar fi personajul unui roman!"? ...M.G. ...Ce ne facem cand persoana reala insa parca e exact opusul? Hm... nevermind that...

Uneori ma uit la fatza unei persoane si parca-mi vine sa spun "Tu ai fatza de ...Cristina | Maria | Andreea!" sau... "Parca tu nu arati deloc a Mihai | Alex | Cristi!"...

How come that names have a face... ?