Last.fm

un post mai neobisnuit astazi, anume despre un website.
este vorba de www.last.fm, un music community de care am prins drag si sunt faaascinata :D
nu pot decat sa-l recomand! contine prewiev-uri de la aproape toti artistii, nici nu ma asteptam, iti sugereaza artisti similari, ba chiar au un soft extrem de simpatic, ce protocoleaza muzica ascultata la winamp (si nu numai) si face diverse topuri: weekly, monthly etc. a melodiilor sau artistilor pe care ii ascultam pe calculator. in dreapta vedeti ultimile mp3-uri ascultate de mine spre exemplu.
u guys really should throw an eye!

continut 0 (zero)

back to the writing, after quite an absence. quite amazing absence, avand in vedere ca deja ma obisnuisem sa scriu zilnic, insa in ultima vreme se pare ca am refuzat sa ma gandesc la orice.
sometimes people need a break of consciousness. i did.
cand am inceput acest blog il priveam din perspectiva exterioara, "oare intereseaza pe cineva...?", si cu cat trecea timpul realizam ca cea interioara de fapt e relevanta. blogul, un fel de jurnal public, de fapt e modul de a constientiza intamplari si reactiile sau gandurile pe care le provoaca (at least for me).
de multe ori recitesc unele post-uri, saptamani sau zile mai tarziu, si ma simt atat de "departe" de senzatia ce ma incerca in momentele redactarii, de parca nu eu as fi accea care a scris. alteori revin in exact aceeasi stare - buna sau rea.
de aceasta constientizare insa am simtit nevoia sa ma indepartez o vreme, s-o refuz, s-o evit cu orice pret. "uitarea" e cuvantul magic in viata umana. uitarea e medicamentul sufletului, pasul decisiv spre "insanatosire".
to hell with all the thoughts!!! let them sink deep in the sea of the forgotten! anger keeps overcoming me when coincidences bring them back up and i see them floating on the surface...
sink, sink, sink odata!

bitterness

parca noi insine cautam intentionat bitterness uneori. stim ca gresim, avem indicii ca nu ne-ar face fericiti si refuzam sa le vedem, ne incapatanam in aceasta directie. pe acest drum provocam situatii neplacute celor carora chiar nu le-am dori, mai impartim suferinta in stanga si-n dreapta, unor oameni care mereu si-au demonstrat devotamentul si afectiunea.
celor care ne sunt alaturi neconditionat, care ne iubesc sincer, parca uitam sa le aratam recunostinta. suntem nedrepti cu cei ce merita cel mai putin. altora, un gram de atentie, l-il returnam inzecit, desi nu ar merita decat jumate din ce ne-au oferit. sa fie oare drept?
atat de mult am gresit incat nici mustrari de constiinta nu mai pot avea. resimt amaraciunea pe cerul gurii mai rau decat dupa un campari on the rocks. am gresit fata de altcineva dar cel mai mult fata de mine insami. m-am incapatanat ca trebuie sa schimb ceva, cand asa cum era poate nu era perfect si totusi era mult prea bine, eu nu am stiut sa apreciez. m-am privat singura de capacitatea de a fi multumita, de a arata recunostinta, incapatanandu-ma ca nu as mai putea. de fapt era vorba de vrut. nu voiam. what for!?
won't be able to brush it all under the carpet and stand high upon my pile of shit, pretending nothing has changed. i almost digged me in sadness myself. blinded, stubborn, simply stupid. there's always those 30% of the story we'll never know. i hate not knowing 'em. i hate to know they're there. fuck the 30%. sometimes the imagined 30% are worse than the real ones. sherly still will keep putting together puzzle pieces. fuck the 30%.
that's how we end up being empty. we destroy the good and are disappointed of the bad.
oh and... yes, fuck the 30%.

not even white chocolate, with 0% of bitter cocoa could drown my bitterness.
no pure sugar, crystalline and shimmering, no honey, sticky and golden.
anger goes and comes, bitterness always remains, silent in a corner, menacing with spreading it's taste all over at any time.

soap bubbles part three

no more soap bubbles at all. they all vanished. no more shimmering, nor opaqueness, nothing but sun and fresh air. life is finally back to normal.
no more expectations, no more agony, no more torment.
just a bunch of mixed feelings and a somehow bitter taste, which i try to drown in a piece of sweetest chocolate.
disappointment but no accusations. simply useless.
relief. no more rivalry but comprehension. no approbation though.
the try to keep people together.
peaceful resignation, back to reality.

"right" and right

how do we know that "right" really is right?
i guess one can never know, but just believe that one acts the right way.
adesea nu e simplu sa procedezi corect si cum mi s-a mai zis... pe moment e mai simplu sa te complaci decat sa o iei pe drumul "corect", care implica sa renunti la una, alta.
pe moment poate ca sa faci ceea ce e corect pare sa puna capat, cand de multe ori a actiona corect de fapt lasa deschisa posibilitatea unui nou inceput. persistatul in "incorect" e adevaratul "inamic".

2 guinness, a coffee, a guinness... one more coffee and one more guinness

titlul e bilantul a ceea ce doi oameni au consumat timp de trei ore intr-un irish pub.

e si virtualitatea asta buna la ceva, caci asa s-a ivit ocazia acestei intalniri cu bogdan (yep, the one disarmed by sincerity :) ).
ne-am intalnit pe lumina zilei si parca nici nu mi-am dat seama cand s-a facut intuneric, nici nu am avut tendinta de a ma uita pe ceas, timpul s-a scurs ca si cum ar fi fost vorba de poate o ora.
m-am amuzat de anecdote si mici povestioare din viata fiecaruia, m-am bucurat de lipsa momentelor de genul "ioi, ce penibil!!" (haha :)) ), de franchetea cu care am reusit sa comunicam.
o seara reusita, care, daca nu se ivea gura aia de metrou, probabil nu-si gasea moartea asa repede! (cum era treaba aia cu pietrele din fata casei lui bono? :p)
nu-mi mai ramane decat sa spun ca nu cumva sa crezi, bogdan, ca scapi fara sa-mi inmanezi un exemplar de carte... si fara autograf si dedicatie nici nu ma gandesc s-o accept! hehe...
thank u for three excellent hours!

5* vs. take away

acum cateva saptamani am avut o discutie cu un amic, de atunci o fraza nu reuseste sa-mi iasa din cap. el se afla la momentul respectiv cam in aceeasi situatie de a jongla intre rosu si albastru. despre ori rosu ori albastru (ma refer aici la rosul lui si albastrul lui), nici nu mai stiu daca am retinut ce reprezenta fiecare culoare... in fine, despre una din culori a spus: "m-a dezarmat cu sinceritatea ei".
in momentul acela nu am realizat, dar ulterior consider ca este cel mai frumos "compliment" pe care l-am auzit vreodata la adresa unei fete. orice vorba frumoasa, stralucitoare nu poate depasi felul in care cealalta afirmatie pune in lumina atat pe cea sincera, cat si pe cel ce a fost capabil sa constientizeze ce sacrificiu reprezinta sa lasi deoparte toate orgoliile sau teama de a fi judecat pentru ceea ce ai putea spune, ce inseamna sa-ti asumi vulnerabilitatea, acceptand eventualele consecinte.
intr-un moment si mai ulterior mi-am dat seama ca fraza respectiva este cel mai frumos aspect pentru care poti aprecia un om. sinceritatea este cel mai de pret lucru pe care cineva ti-l poate oferi, cel mai de pret lucru pe care tu insuti i-l poti oferi cuiva, de multe ori cel mai greu de oferit pentru ca, intr-adevar, este o parte din tine, pe care unii stiu s-o guste ca pe o masa cu 4 feluri la un restaurant de 5 stele, iar altii o infuleca precum o pizza de la take away.

soap bubbles part two

on a sunny sunday afternoon, in pinkville, the soap bubbles ceased to shimmer. beamless soap bubbles keep bursting in the ravishing sunlight, one by one, right under my eyes.
goodbye, bubbles...