smokey place in time

armonii de pian infundate rasuna din spatele usii din lemn masiv, impletindu-se cu susurul vocilor ce patrund prin crapatura...
cuvintele aglomerate si suprapuse se intetesc, aerul se umple cu ritmul lent al cinelului...
imaginea balanseaza odata cu usa, norul fin de fum imi atinge in treacat usor degetele, bratele... aluneca peste umeri, ma loveste din plin in fata, particulele gri imi curg printre gene si sunt purtate mai departe de vantul rece de-afara, risipindu-se in cer.
primul pas peste prag... corpul absoarbe vibratiile contrabasului, trompeta rasuna, valurile ei sonore ma ajung si ricoseaza in alta directie... din stanga mi se intinde prietenos o mana, barbatul, intr-un costum poros, maro cu dungi bej imi zambeste si-si scoate palaria in cinstea mea, ducandu-si-o la piept, zambind. degetele imi aluneca printre ale sale, imi rotesc privirea si prin lumina difuza, la o masa in umbra il zaresc pe el. observ lampa cu picior asezata in centrul mesei, aruncandu-si conul luminos ce patrunde de sub palaria verde peste mainile lui, stranse in jurul unei cani mari si albe plina cu cafea neagra.
intre timp si ultimii fulgi de zapada lipiti de obrajii mei s-au topit, altii si-au gasit drumul de pe frunte, scurgandu-se printre sprancene, pana la gene si-mi incetoseaza privirea.
tai cu bratul drept fumul gros, mergand cu el inainte si ma indrept intocmai catre acea masa.
pasii inceti si hotarati calca pe dusumea in ritmul dictat de muzica...
cadrul se restrange, numarul de fete zambitoare si maini ce gesticuleaza grabit scade, ma apropii de masa.
aburi se inalta usor din lichidul negru in care interlocutorul meu amesteca agitat cu lingurita. se ridica politicos, imi scoate jacheta, o pune in cuierul din perete si-mi trage scaunul, poftindu-ma sa iau loc.
camera se indeparteaza usor, aratand doi indivizi conversandu-se incins...sase indivizi... cinci mese, deci douazeci si unul... un colt intreg de local, barul, unde pe scaunele inalte barbati de toate varstele isi scutura trabucul in scrumiera langa care si-au asezat palariile elegante.
usa se tranteste.
urmarim, in mijlocul strazii pavate, cu pietrele acoperite cu un strat alb, subtire si rece, cursul acesteia, luminat ici-colo de cate un felinar batran si obosit, cu bulb galben si opac...


v-ati intrebat vreodata cum trebuie sa fi fost viata prin anii 50-60?
ask miles davis and your imagination.
this was mine...