5* vs. take away

acum cateva saptamani am avut o discutie cu un amic, de atunci o fraza nu reuseste sa-mi iasa din cap. el se afla la momentul respectiv cam in aceeasi situatie de a jongla intre rosu si albastru. despre ori rosu ori albastru (ma refer aici la rosul lui si albastrul lui), nici nu mai stiu daca am retinut ce reprezenta fiecare culoare... in fine, despre una din culori a spus: "m-a dezarmat cu sinceritatea ei".
in momentul acela nu am realizat, dar ulterior consider ca este cel mai frumos "compliment" pe care l-am auzit vreodata la adresa unei fete. orice vorba frumoasa, stralucitoare nu poate depasi felul in care cealalta afirmatie pune in lumina atat pe cea sincera, cat si pe cel ce a fost capabil sa constientizeze ce sacrificiu reprezinta sa lasi deoparte toate orgoliile sau teama de a fi judecat pentru ceea ce ai putea spune, ce inseamna sa-ti asumi vulnerabilitatea, acceptand eventualele consecinte.
intr-un moment si mai ulterior mi-am dat seama ca fraza respectiva este cel mai frumos aspect pentru care poti aprecia un om. sinceritatea este cel mai de pret lucru pe care cineva ti-l poate oferi, cel mai de pret lucru pe care tu insuti i-l poti oferi cuiva, de multe ori cel mai greu de oferit pentru ca, intr-adevar, este o parte din tine, pe care unii stiu s-o guste ca pe o masa cu 4 feluri la un restaurant de 5 stele, iar altii o infuleca precum o pizza de la take away.